Președintele ucrainean Petro Poroșenko l-a prezentat pe Saakașvili, în vârstă de 47 de ani – „un mare prieten al Ucrainei” căruia i-a acordat în ajun cetățenia ucraineană – la Odesa funcționarilor regionali, care l-au aplaudat. Aproximativ 100 de manifestanți, care agitau steaguri ucrainene, l-au primit pe noul guvernator în fața sediului administrației regionale, potrivit unui jurnalist AFP.
Poroșenko i-a stabilit ca obiectiv să „apere suveranitatea, integritatea teritorială, independența și calmul”, subliniind că războiul cel mai important este „(războiul) împotriva corupției”.
Orașul Odesa – cu un milion de locutori și principalul port ucrainean, situat în apropiere de Transnistria, regiunea separatistă din republica Moldova în care sunt staționate trupe rusești – este râvnit de către președintele rus Vladimir Putin, care l-a citat în urmă cu un an ca făcând parte din proiectul Novorossia (Noua Rusie) pe care ar vrea să-l vadă prinzând viață.
Un oraș rusofon, Odesa a reușit să reziste puseurilor separatsite care au condus în regiunile rebele din est la un conflict armat care s-a soldat, din aprilie 2014 încoace, cu aproape 6.300 de morți, dar situația în oraș rămâne foarte tensionată. O serie de explozii „misterioase” care au vizat organizații proucrainene au răsunat în ultimele luni în localitate.
La 2 mai 2014, Odesa a fost scena unei tragedii care a costat viața a 48 de persoane, în principal proruși care au murit într-un incendiu după ce au atacat și omorât susținători ai Kievului.
„Scopul nostru este să depășim conflictele impuse artificial” Ucrainei, a declarat Saakașvili, o aluzie transparentă la Rusia, acuzată de Kiev și Occident că susține cu armament și oameni rebeliunea separatistă din est, ceea ce Moscova dezminte.
Oaia neagră a lui Putin
Rusia a denunțat cu virulență nominalizarea lui Saakașvili.
„Saakașvili, acuzat de crime împotriva poporului georgian, este numit guvernator la Odesa, unde naziștii au ars oameni în deplină impunitate: acesta este un simbol profund al democrației à la Kiev păstorită cu bunăvoință de către Occident”, a declarat delegatul pentru drepturile omului la Ministerul rus de Externe Konstantin Dolgov.
Saakașvili, președintele Georgiei în perioada 2004-2013, care a ajuns la putere în urma „revoluției trandafirilor”, prima dintr-o serie de revolte populare în fosta URSS, urât de Kremlin, a fost întotdeauna foarte apropiat autorităților prooccidentale din Ucraina.
El a susținut discursuri în fața mulțimii în Piața Independenței (Maidan), la Kiev, atât în timpul „revoluției portocalii”, în 2004, cât și în timpul mișcării de contestare din 2013-2014, reprimate în sânge, care a condus la îndepărtarea regimului prorus al lui Viktor Ianukovici.
Acest jurist charismatic, format în Statele Unite și în Franța, care vorbește cinci limbi, inclusiv ucraineana, l-a îndepărtat de la putere pe Eduard Șevarnadze, un fost ministru de Externe al fostei Uniuni Sovietice.
În pofida faptului că Saakașvili și echipa sa au pus accentul pe lupta împotriva corupției – motiv pentru care mai mulți foști oficiali geoorgieni au intrat în Guvernul ucrainean -, el a fost acuzat de către criticii săi de derive autoritariste. El este inculpat, în Georgia, pentru „abuz de putere”.
La puțin timp după ce a fost ales președinte, el a preluat controlul asupra regiunii proruse Adjaria și și-a transformat locul natal, portul Batuni, într-o adevărată vitrină a reformelor.
Însă, în 2008, țara sa a pierdut în fața Rusiei un război fulger pentru controlul asupra teritoriului separatist prorus Osetia de Sud, a cărui „independență” a fost recunoscută ulterior de către Moscova, la fel ca și cea a republicii georgiene proruse Abhazia.
Un semn al urii pe care i-o poartă, Putin l-a amenințat în timpul crizei georgiene că „va pune să fie spânzurat de ouă”.
La Odesa, Saakașvili îl înlocuiește pe miliardarul Igor Palița, un apropiat al controversatului oligarh Igor Kolomoiski. Acesta din urmă, numit anul trecut guvernator al regiunii strategice Dnipropetrovsk, în est, aproape de linia frontului, a fost demis din funcție în martie, în urma unui conflict cu statul ucrainean pentru controlul asupra profitabilelor active petroliere.
Această instalare în funcție se înscrie în cadrul campaniei „dezoligarhizării Ucrainei”, promovate de către Proroșenko, el însuși un miliardar care nu și-a vândut încă afacerile, în pofida promisiunii din campania electorală.